vis-realitate-implinire

Cand un vis devine realitate,putin te sperii.eram adolescenta cand imi doream din tot sufletul sa vad America una din cele mai bune prietenea mele avea sa plece imediat dupa Revolutie care tot odata imi insufla si mai mult aceasta idee.Promisiunea ei ca ma va chema la ea intr-o zi avea sa se implineasca in 2006 cand impreuna cu sotul si copilul meu fara nici un efort sau spaga luam viza evident am plecat cu ganduri mari hotarati ca e tot ce ne puteam dori eu ma tot gandeam vai poate patesc ceva la cat de mult imi doream sa ajung in America ziceam acum pot sa mor  da cand chiar am ajuns deja nu mai ziceam la fel si ma temeam...:) dar dupa doua luni aveam sa venim inapoi in Romania din motive de nesiguranta si neacomodare.ajunsi acasa ne-am reluat viata cotidiana cu bune cu rele,in pe 12 Septembrie-2009dumnezeu nea binecuvantat cu o fetita ,copil pe care il doream tare mult sa complecteze familia noastra,tot in acel an 2 luni mai tarziu aveam sa il pierd pe unchiu meu care ma crescut apoi in 2010 in Februarie tatal meu.dar aveam sa imi deschid un salon de coafura  frumos amenajat dupa sufletul cu gusturile mele era tot ce imi doream un vis de al mamei mele care isi dorea sa ma vada coafeza ,na fost sa fie dar eram pe aproape.Nici aici nu am dat lovitura pentru ca Aradul e mic iar puterea de vanzare,cumparare scade iar lumea numai baga banii in saloane de coafura,infrumusetari si chestii din astea.gandul meu a ramas tot in America dar cum nu am avut la Alanis viza i- am cerut viza , fara nici o problema am obtinut-o. Atunci am simtit ca mi se arata sa merg inpoi in America,o prietena imi spunea: mare har de la domnul aveti ,sa aveti toti 4 viza.E adevarat am stres cu plecatul ca las in urma munca mea si casa,multe lucruri iar acolo o i-au de la zero vb batraneasca de la lingura si furculita,dar ma gandesc si sper sa fie mai bine acolo.Aici in Romania e din ce in ce mi greu .Timpul trece repede si parca nu imi ajunge sa imi pun la punct fiecare detaliu pe cand plec.asta in ideea ca vom ramane o perioada mai lunga iar viza va expira.uneori parca cu tot si toate care ni se leaga si se ivesc mi-ar prinde bine sa am pe cineva drag mie(mama,bunici mei)sa imi dea un sfat sa ma indrume ,poate ca traiesc prea mult in trecut ,nu ma pot rupe de el si asta uneori ma impiedica dar merg mai departe cu sperantele si visele mele pentru un viitor mai bun care inca la varsta mea il mai pot cladi.dar peste cativa ani nu voi mai putea profita de aceasta oportunitate.oi fi nu oi fi naiva am sa vad pe pielea mea dar daca nu incerc poate mai tarziu as avea regrete si pareri de rau.am nevoie de mult curaj ar zice multa lume sa mergi in cîrcă cu doi copii altii ar zice ca ar pleca cu 3,4 copii fara nici un regret fiecare dupa aspiratii si principii.....:)...viata e frumoasa trebuie traita la intensitate maxima!! ....:)