SPA de Weekend

SAMBATA ,LIBERA...Cu ani in urma abia asteptam sa vina weekend-ul ,sa ies in oras,discoteca cum era pe vremuri,erau 2,3  LASER,VIVA,SFINX...dupa ce toata saptamana lucram , iesirea de sambata si duminca era ppfff.Acum e invers abia astept sa treaca weekend-ul .Iesirile mele sunt mai dese in cursul saptamanii,la scoala,antrenamente,salon,nu apuc sa ma plictisesc.Ramasa singura acasa ptr.cateva ore,copii ia dus Bighi  la matusa lui iar el la un suc cu baietii,am preferat sa raman in casa la caldurica,am avut pofta de cartofi prajiti ,mi-am baut doza de cola si m-am tolanit in pat.Daca e weekend,nu avem nunti ,chefuri la prietenii copiilor,nici la ai nostri ,botezuri,concursuri,e vacanta,asa ca stau si stau tv.e deschis dar se uita el la mine,eu imi pun gandurile pe blogg,si imi incarc bateriile,dar pe de alta parte fara copii in casa,parce dupa mult timp devine plictisitor....ritmul meu e altul mi se intampla rar sa stau singura,dar imi prinde bine e un fel de autoSPA .......

...Luvian, face verificari....

 

VACANTA!!!!Prima vacanta din acest an scolar ...Luvian ma intreaba : am si la dans vacanta???Raspuns : nu !!!....Replica : ptr ca a concursuri nu am vacanta la dans ,stiam...Concluzie ?! -ma incercat raspunsul il stia...

CLIP PUBLICITAR.....
http://www.youtube.com/watch?v=99kfUF7rlLw&sns=fb

Vorbe ,Lucruri ne spuse..Dezamagiri....

Cand esti tanar nu cunosti rautatea ,persoanelor din jurul tau,si din cauza sinceritatii mele cu care tratam si tratez o prietenie nu imi imaginam ca nu voi primi inapoi aceasi reala sinceritate...Am realizat mult mai tarziu cand m-am lovit singura cu capul.Dupa ce m-am casatorit soacra mea mia spus o vorba : -prietenul tau trebuie sa fie doar barbatul de langa tine, impreuna sa va bucurati de realizarile voastre ,restul lumii sa va fie doar cunostinte!Am tratat cu superficialitate aceaste vorbe,dar aveam sa le constientizez cand in jurul meu se invarteau cu totul alti oameni decat cei dinaintea casatoriei aveam alte cercuri,sti cum e odata casatorita viata de familie ,se schimba multe...realizarile noastre ca tineri casatoriti incepeau sa se contureze,dar de impartit bucuriile nu mai imparteam ca inainte cu prietenii sinceri din jurul meu ,bucuria mea era inteleasa in viziunea lor de fapt lauda..Multe chestii ce  urmau sa depinda direct sau indirect de ajutorul prietenilor nu se realiza,atunci am concluzionat ca nu imi partaseau acelasi sentiment m-am lovit de rautati,invidii ,intrigi,... atunci ajunsesem la vorbele soacramii ca prietenii oricat ai credeam de prieteni sunt doar simple cunostinte.Asa ca ma repet TRAIASCA FACEBOOK-ul sunt inconjurata de prieteni virtuali chiar daca sinceritatea nu e 100%,ce nu ma afecteaza nu ma doare...

Jumatatea mea..Tatal copiilor mei!!

Ne-am cunoscut in anul 2002 intr-o perioada foarte grea pe care o traversam,eram la 5-luni dupa ce o pierdusem pe mama ,venea zilnic sa ma vada la mine la birou cu pretextul ca are ba o problema cu telefonul,ba ca ar vrea un abonament motiv ptr care tatona terenul cu fel de fel de intrebari si pretexte.Ma invita la inghetata,la un suc,eu nimic il refuzam de fiecare data,apoi vazand ca nu reuseste sa ma scoata incepuse sa imi aduca constant cand suc natural de pere Santal ,sau ciocolata Toblerone auzise el ca astea imi plac.IRONIA SORTI-in Iulie am facut parastasul de 6luni ptr mama iar Bighi venise din prietenie,l-am tinut la cimitir iar dupa slujba stand asa îl aud zicand aualeu astia mi-au pus numele pe piatra aia..eu intreb unde???el imi zice uite langa maicata,apoi in urmatoarea secunda zice mă asta e bunicul meu era inmormantat exact langa mama mormant langa mormant,dar noi repet nu ne stiam dinainte,m-am gandit atunci ce coincidenta.Am iesit intr-un weekend pe Strand cu prietenii mei cu care puneam la cale un concediu in Italia si a venit si Bighi eu asa ai spun cat ca numele lui e altul :) ,auzind ca ce punem la cale hop sa inscris pe lista ca vine cu noi,zis si facut ,a plecat in concediu am vizitat Verona,Padova Basilica Sf.Anton,San Marino,Venetia,Lido de Jesolo..a fost un concediu de vis imi facea toate poftele,ma rasfata cu cadouri,cat ca nu se legase intre noi nimic eram in faza de a îmi face ˝curte˝..ne-am intors în tara unde dupa  cateva zile urma sa fie ziua mea de nastere implineam 28 de ani,seara dinainte de 09.08.pe la 12 noaptea suna cineva la usa ,ce sa deschid ,noroc ca el se vorbise cu prietena mea careia ai spusese ce pune la cale iar ea stiind ca eu sunt cam fricoasa si nu voi deschide usa , mia propus sa ramana la mine sa doarma.Fiind ea la mine am deschis era o doamna cu un buchet imens de trandafiri (27 la numar),mi-au dat lacrimile de emotii,la doar cateva minute dupa suna cineva din nou la usa ma uit pe vizor si vad o jucarie imensa de plus iar Bighi sprijinit pe el cu cel de al 28-lea fir de trandafir in mână.a fost asa bine dupa un concediu relaxant si placut cadoul la 12 noaptea era superb,dar mi-a spus asta e doar inceputul mai am un cadou pe care am sa ti-l dau sambata .Sambata ma vorbisem cu prietenii mei sa ne adunam ptr ziua mea dar fara prea multa agitatie eram inca in doliu trecusera doar 7luni.Ce sa vezi sambata ne intalnim pe la ora 17.acasa la o prietna care statea la casa dupa cum vorbiseram prietena mea ma cheama cu ea pana la mama ei acasa ,ok mergem ,nu stam mult pe cand ne intoarcem si dau sa intru in curte aud cantandu-se multi ani traiasca,am tresarit Bighi mi-a adus o formatie cu solist,orga,tobe,tot tacamul,am ramas ca la dentist nu stiam cum sa reactionez nu mi mai facuse asa surpriza nimeni in viata mea.evident am plans dar mai apoi ne-am pus pe distractie nu era programata dar a fost de bun augur cu ras cu plans cu melodii de dragoste,terminand cu dedicatii ptr toti.Atunci am simtit ca intradevar se infiripa ceva intre noi doi,am realizat cat efort si cu cata dorinta incerca sa ma scoata din starea mea de transa si nefericire,sa depasesc clipele grele care le treceam singura dupa ce o pierdusem pe mama,sa scap de psiholog,medicamente,cosmaruri si caderi de Ca.Am inceput sa iesim, la un chef,la o nunta prinsesem si buchetul de mireasa.Ne era bine impreuna iar la sfarsitul lunii septembrie suspans...ceva se intampla cu mine fac un test care imi confirma banuielile,ca sa ma conving 100%,merg la Dr. care dupa un Eco imi spune ca nu vede nimic dar imi da o injectie daca sunt insarcinata se lipeste mai bine daca nu imi vine perioada, fara nici o problema sau risc.mai trece o saptamana merg la un medic internist care imi face alt Eco,dar de data aceasta se vedea ceva ...ulcer cu urechii dupa cum spun batranii,aveam 3saptamani de sarcina,eram fericita veneam acasa razand si cantand,nu aveam nici o apasare stiam ca voi avea un bebelus care imi va umple sufletul si golul pe care il simteam.Odata ce l-am anuntat si pe Bighi el deja vroia mai mult adica sa ne casatorim atunci sa vezi ce sa ma marit eu vroiam copilul si atat,am avut divergente,intrigica na aveam  o binevoitoare de asa zise prietena careia i-am dat toata munca mamei mele de o viata tot ce ea a avut in apartament,cand l-am vandut iam dat prietenei mele in care aveam maxima incredere,ptr care faceam orice,avea sa ai spuna la Bighi ca precis nu e copilul lui de aia nu vreau sa ma marit cu el,iar mie sa imi spuna esti nebuna fa avort cum sa ti copilul ce te faci cu un copil ,asta iti lipseste???eram atat de hotarata sa tin copilul incat mam indepartat de toata lumea, eram judecata,cum sa fac un copil, cand nu am pe nimeni sa nu ma marit ,ca sunt nebuna si inconstienta,nimeni nu ma sustinea doar unchiul meu fratele mamei mele care mi-a zis :-nui problema  puiule daca te vrei copilul ,daca va fi sa iti fie greu mi-l aduci mie sa nui faci vreun rau o sa ne descurcam noi cumva.Au trecut lunile Bighi plecase in Spania la  lucrul eu ramasesem acasa cu serviciul meu,bebele meu crestea imi faceam planuri cum o sa ma descurc cu el,zilnic Bighi ma suna,in noiebrie primesc un mesaj de la Bighi ca este in Franta vine spre casa,iar pana ajunge eu sa ma gandesc bine ca el ma va cere de nevasta.pffff am explodat l-am sunat si iam zis puteai sa ma suni nu sa faci un drum pana acasa eu nu ma marit si punct.Ajuns acasa a doua zi a ramas stupefiat ca eu nici cum nu ma las convinsa, a plecat inapoi a continuat sa ma sune,iar eu sa il repezesc ,sa ai inchid telefonul sa nui raspund ma saturasem de insisitente,el vazand asta incepuse sa sune mai rar,eee dar de sarbatori mi-a fost greu era primul craciun petrecut fara mama,iesirile mele si prietenii nu mai erau,Bighi ramasese singura persoana constanta care nu renuntase la mine,dar nu ma mai cerea de nevasta ,nu m amai chema in Spania ,convorbirile noastre se rezumau la ce faci cum esti si cam atat nimic de viitor,de revelion mi-am luat inima in dinti si l-am intrebat daca ma mai vrea de nevasta...la care el mia zis ca el ma mai vrea dar obosise sa tot insiste si ca de acum sa il mai cer eu pe el.Hotarasem sa plec la el in februarie cand intram in concediu prenatal dar din cauza unei  caderi de Ca am cazut pe strada aveam 7 luni de sarcina,m-am speriat si nu am mai avut curaj sa ma pun la drum,am cazut deacord sa se intoarca el in tara la inceputul lunii aprilie a venit cand l-am vazut coborand din autocar m-am socat Bighi al meu slabise 20 kg din cauza stresului si de cat de greu trecea peste toata situatia provocata de mine.dar odata ajuns acasa era fericit chiar daca nu ne cunosteam aproape deloc ne-am modelat unul dupa altul,pe 22 aprilie am facut cununia civila devenisem Doamna STANA,se contura incet incet viata noastra de familie ,mai aveam o luna pana se nasc eram tot mai greoaie iar  27 Mai 2003 la ora 10.30 a venit pe lume baiatul nostru Luvian Alexis,odata cu botezul lui am facut si cununia noastra religioasa,I=am pus numele de Luvian dupa numele mamei mele (LIVIA),este si in zodia ei(GEMENI).Suntem la aproape 10 ani de cand suntem impreuna dumnezeu ne-a binecuvantat si cu o fetita ,avem o viata frumoasa si linistita de familie,in ciuda faptului ca nimeni nu ne vedea impreuna,sau sa ne dea multi ani de casnicie, contrar asteptarilor dorinta noastra de a avea un camin si o familie unita am ajuns sa ne cunoastem pe parcursul acestor ani sa ne formam si sa ne completam unul pe celalalt ....lucru care imi doresc sa se intample multi ani  de acum in colo ...

REMEMBER..Mama....Bunicii mei ..

Am sa incep in ordine inversa,bunicii mei : au fost persoanele care mi-au indrumat pasii,m-au format ,au fost alaturi de mine ,m-au crescut ptr ca mama mea nu a avut parte de o casnicie prea fericita muncea mult ca sa imi poata oferi tot ce aveam nevoie sa nu duc lipsa de nimic,de la 3 luni e zile de cand m-am nascut ei au preluat controlul,toata dragostea lor mi-o impartaseau,traiau pentru mine.pentru mine ei au fost si raman in sufletul meu un exemplu doi oameni credinciosi care mi-au daruit tot ce a fost mai bun...ai RESPECT..s-au casatorit de tineri au avut 3 copii ,o casnicie grea ptr ca bunicul meu a prins ultimul razboi unde a fost si ranit dar a scapat cu bine ,a trait alaturi de bunica mea 61 de ani.repet 61 de ani de casnicie,o viata de om,mama mea a murit la varsta de 56 de ani.- cand a murit bunicul meu la 85 ani ,bunica mea nu si-a mai gasit locul ai lipsea jumatatea,ortacul cum zicea ea,la nici un an jumatate a murit si ea la 80 ani.dupa ce l-am pierdut pe bunicul meu care imi era ca un tata ptr ca de altul nu stiam(cel real îsi traia  aventurile vietii) ,cu greu mi-am revenit,sa dus si bunica mea dupa el...am ramas doar cu mama incercam sa recuperam timpul pierdut,eram universul ei,eram totul,ma iubea neconditionat ne aveam una pe alta si atat,tot sprijinul nostru tot suportul nostru sa dus,odata cu moartea bunicilor mei.eram doua prietene ne spuneam orice ,era omul care ma asculta  dar nu ma judeca niciodata,îsi spunea parerea dar nu mi-o si impunea ma lasa sa aleg.Devenisem totusi dependenta de ea,stateam separat,dar ne vedeam zilnic si vorbeam la telefon minute in sir stia fiecare miscare pe care o faceam sau urma sa o fac.Mergeam impreuna peste tot,eram nedespartite,sufleteste,telepatic comunicam foarte bine ,eram invidiata de multe prietene ce mama de gasca si emancipata am.Avea o gandire libera si nonconformista ajunse-se la varsta ei cu multe regrete ale tineretii,dar multumita si se simtea realizata ca ma avea pe mine.Totul parca se lega mergea ca pe roate ne reveniseram dupa pierderea noastra....dar in 2002 ,pe 15 ianuarie,ma condus la masina ca de obicei in fiecare dimineata,deja stateam de 3 luni impreuna ,iesea tot odata sa plimbe catelul un canish negru Dixie,nascut in aceeasi zi,luna,an cu moartea bunicii mele ironiea sortii.asta era pe la 9 dimineata ,ajung la servici tot ok la 11.30 primesc un telefon cum ca mama mea a cazut in piata de la Hala Agroalimentara din Vlaicu ,i se facuse rau.eu credeam ca cine suna a gresit numarul ptr ca nu stiam ca ea avea de mers la piata,ma lamureste femeia de la telefon cu detalii,realizez ca e vorba de mama mea ,fug repede sa vad ce sa intamplat,era deja in salvare ,medicii nu m-au lasat sa urc ptr ca ma vazusera disperata si pe mama la fel.Mi-au spus ca nu e bine deloc facuse un atac cerebral si o pareza pe partea stanga...era pierduta si agitata tensiunea 190...au duso la spital la ora 12 era internata.Medicul de servici pe neurochirurgie de la spitalul judetean Arad cand m-am dus la el ptr detalii,m-ia strans mâna si mi-a spus ca ai pare rau dar nu are ce sa ai faca si ptr el e suficient cat a muncit pana la ora respectiva.Am simtit ca inebunesc,plecase din spital,mama se simtea tot mai rau,eu disperam toate cunostintele sa ajung cumva la cineva care sa il faca pe medic sa se intoarca so salveze pe mama unica persoana din viata mea ramasa in viata.dupa 2ore incepu-se cosmarul ..incepea sa vomite,avea insuficienta respiratorie,se uita la mine pierduta si imi spunea ca sa îi anunt pe fratii,sa stie de ea .Era panicata, tensiunea nu scadea si la un moment dat mi-a spus: dragu mamii eu am patit acum exact ca bunăta,presimtea ca avea sa se intample ceva rau ptr ca ma rugase sa ai dau jos si cerceii.Refuzam sa cred ca mi se poate intampla mie una ca asta,reusisem sa primesc confirmarea ca medicul se va intoarce ptr ea,dar exact cum preconizau asistentele inainte cu cateva minute, daca nu intra in coma cea ce era putin probabil totul va fi bine dar daca intra in coma slabe sanse sa scape mi-au zis.Simteam ca ma lasa puterile,eram doar eu si prietena mea Lolo care nu stia cum sa ma mai linisteasca,mama se linistise dar era linistea dinaintea furtunii si a cosmarului ce uram sa il realizez ,crezusem ca sa linistit si a adormit,cand de fapt mama intrase in coma lucru confirmat de asistente.atunci am simtit ca pamantul fuge de sub mine,am cazut in genunchi ,plangand il imploram pe Dumnezeu sa faca o minune ptr mine sa nu mi-o ia.Prietenii mei se adunau unul cate unul pe cum aflau,prin ce treceam,umplusera culoarul etajului 5,erau alaturi de mine trup si suflet spre disperarea asistentelor si a medicului ordinar care nici macar bunul simt nu a avut sa imi dea un suport moral,sa intors la ora 8 seara cand nu mai era mai nimic de facut,dar speriat de atatea telefoane care i-au cerut sa se intoarca la spital era confuz ,intreba pe toata lumea ca cine ar fi persoana in cauza de se insista atat ptr ea,iar pe el il conturba ,ia facut fund de ochi,apoi a dus-o la tomograf dar ea deja intrase intr-o stare agitata si avea un horcait ingrozitor mi se rupea sufletul,mama mea avea sa îsi dea ultima suflare in jurul orei 11.30,intr-un mod ciudat dar ptr mine explicabil.Toata lumea din jurul meu a crezut ca voi face vreun gest de disperare si ma tineau,sustineau de brate la capatul patului mamei mele,incepea sa se invineteasca incet incet,avea suflarea tot mai rara,eu plangeam si se spune ca oamenii chiar daca sunt in coma aud tot doar ca nu pot reactiona,la ultimele 3 respiratii de la pozitia orizontala a zvacnit pana in fund cu ochii deschisi ptr ca pana atunci erau inchisi,si atintiti spre mine ,prima data m-am speriat ptr ca nu m-am asteptat si am tresarit,dar la a doua deja simteam ca ma vrea alaturi ai citeam privirea disperata ,a treia zvacnire si ultima a fost si finalul cand am reusit sa scap de mainile care ma tineau strans si am reusit sa ajung langa ea sa o tin de mana ,am simtit ususrarea ei,am realizat intrun mod foarte clar ca mama a plecat langa parintii ei,am ramas pret de cateva momente langa ea ,am spus o rugaciune,iar apoi cu o tarie iesita din comun mi-am luat geanta si am plecat cu unul din prietenii mei acasa dupa haine ptr ca urma sa o scoatem din spital fara autopsie,pe bani la intelegere cu medicul de garda ca vie .Mi sa impus ca daca o vreau asa atunci fara bocituri,lumanari si crize,spun asta ca sa realizati cu ce fel de medici am avut de a face.Asta era regula trebuia respectata,la ora 12 noaptea eram deja acasa cu ea inpachetata intr-o patura.Aceea tarie mi-a ramas,ai plang si ai pomenesc zilnic mi amintesc si ai simt alaturi de mine ..chiar daca fizic nu mai sunt langa mine,ei sunt ingerii mei pazitori.Insa revenirea si recuperarea mea dupa șocul pierderii de la o ora la alta pe mama si faptul ca ramasesem singura si neajutorata,eu care eram inconjurata de iubire si rasfata,a fost de luni intregi,sedinte psihologice si de consiliere,medicatie,6luni de delir,ratacire ,singuratate,chin si lacrimi ,eram ca pierduta,nu ma regaseam,zilnic mergeam la cimitir,sa ma vorbesc cu mama,imi lipseau toti precum aerul pe care il respiram.Transformarea mea a fost insa  radicala din fata rasfatata si rebela am devenit responsabila si linistita...

ALANIS..my little pearl

Alanis este bijuteria familie,dorita,asteptata,pretuita precum o perla,evident ca e si rasfatata tot odata,o gingasa si plapanda dar uneori foarte autoritara.este surioara mult dorita de Luvian ptr care el se ruga seara de seara la doamne doamne,îsi dorea o surioara neaparat sa o cheme Jessica.Visul lui de a avea o surioara sa conturat exact cu o zi inainte de a face parastasul de 7 ani ptr mama mea pe 14.ianuarie.2009cand am facut un test de sarcina iar rezultatul era evident doua liniute. Iar inainte de a afla sexul am avut un vis ,cum ca am nascut si vorbeam cu cineva careia ai povesteam, ca am nascut o fetita mica ,nui vazusem chipul dar stiam ca era asa mica mica,ca nici sa suga nu potea cat ai era gurita de mica,spuneam ce repede am nascut si ca o cheama Alanis...iar a doua zi am mers la Timisoara  si avea sa mi se confirme cu un procent de 95% ,ca rugile curate si sincere a le lui Luvian ajunsesera acolo sus la doamne doamne si noi eram binecuvantati cu o fetita,care avea sa se nasca ca si in vis repede cu un travaliu usor doar de cateva ore mai dureroase iar in 10min.pe masa fleoșc imediat a iesit,-12.09.2009 la ora  23.50 si sa o cheme JESSICA ALANIS...sa fie  mica,nu a supt decat cateva luni fata de fratele ei care l-am alaptat 1an jumatate.O fetita cuminte si dulce cu un lipici la toti baietii,descurcareata si fara inhibitii,deocamdata.Adora muzica imita tot ce ai place sau ce vede la televizor.Uzi(Luvi)ca asa ai zice ,este febletea ei daca el manaca si ea mananca daca el zice nu vreau sau nu mai pot sigur si ea e de aceeasi parere.Imi doresc sa creasca sanatosi si sa se iubeasca mult sa fie uniti ptr asta si eu si sotul meu incercam sa nu facem diferente intre ei sa le acordam amandurora aceasi atentie ,dragoste si educatie in mod egal.Doamne ajuta!!!

LUVIAN..micul meu campion

Universul meu

PRIMA PARTE..am hotarat sa imi fac blog dupa ce am citit cu mare drag postarea unei amice,mi-am amintit de jurnalul personal din copilarie in fond ,blogul este un jurnal doar ca e public,poate parea banal,dar mi se pare relaxant sa scriu dar sper sa fie la fel si ptr cei ce vor citi si in aceeasi masura placut...sunt o persoana foarte deschisa si prietenoasa dar la fel de ranchiunoasa pot sa devin daca cineva ma supara sau ma jigneste,sunt mama a doi copii Luvian Alexis(8ani)si Jessica Alanis(2ani)..sunt fructul iubirii mele cu Bighi(sotul meu)cu care sunt impreuna de 9ani ...suntem o familie unita si ne iubim mult,imi doresc sa ramanem asa vesnic.Mi-am schimbat domeniul de lucru dupa ce a aparut Luvian  in viata mea,pana atunci lucram ca shop manager la o companie de telefoane mobile,dar am hotarat sa fac ceva pe cont propriu  sa am timp liber ,mai mult sa imi pot face programul dupa bunul plac,am lucrat ca si cosmeticiana ,apoi m-am axat si pe unghii cu gel,acum le fac pe amandoua cu drag in salonul meu personal.Viata mea este una foarte linistita,e viata pe care mi-am dorit-o si am visat-o, dar pe care si mama mi-a indus-o , nu am reusit sa ai indeplinesc acest vis cat a fost in viata sa se poata bucura ptr noi sau noi sa avem cu cine imparti toate bucuriile îsi dorea sa ma vada maritata,la casa mea cu copii sa mi creasca pana e in putere...asta imi repeta îsi dorea din tot sufletul ,sa  am o casnicie fericita sa fiu iubita,fara nabadai sau certuri zilnice,cu gelozii sau crize..astea toate mi sau implinit dar dupa ce ea na mai fost,ma ferit dumnezeu de rau,primeaza armonia si fericirea,grijile cotidiene si agitatia zilnica e fireasca.........