Am sa incep in ordine inversa,bunicii mei : au fost persoanele care mi-au indrumat pasii,m-au format ,au fost alaturi de mine ,m-au crescut ptr ca mama mea nu a avut parte de o casnicie prea fericita muncea mult ca sa imi poata oferi tot ce aveam nevoie sa nu duc lipsa de nimic,de la 3 luni e zile de cand m-am nascut ei au preluat controlul,toata dragostea lor mi-o impartaseau,traiau pentru mine.pentru mine ei au fost si raman in sufletul meu un exemplu doi oameni credinciosi care mi-au daruit tot ce a fost mai bun...ai RESPECT..s-au casatorit de tineri au avut 3 copii ,o casnicie grea ptr ca bunicul meu a prins ultimul razboi unde a fost si ranit dar a scapat cu bine ,a trait alaturi de bunica mea 61 de ani.repet 61 de ani de casnicie,o viata de om,mama mea a murit la varsta de 56 de ani.- cand a murit bunicul meu la 85 ani ,bunica mea nu si-a mai gasit locul ai lipsea jumatatea,ortacul cum zicea ea,la nici un an jumatate a murit si ea la 80 ani.dupa ce l-am pierdut pe bunicul meu care imi era ca un tata ptr ca de altul nu stiam(cel real îsi traia aventurile vietii) ,cu greu mi-am revenit,sa dus si bunica mea dupa el...am ramas doar cu mama incercam sa recuperam timpul pierdut,eram universul ei,eram totul,ma iubea neconditionat ne aveam una pe alta si atat,tot sprijinul nostru tot suportul nostru sa dus,odata cu moartea bunicilor mei.eram doua prietene ne spuneam orice ,era omul care ma asculta dar nu ma judeca niciodata,îsi spunea parerea dar nu mi-o si impunea ma lasa sa aleg.Devenisem totusi dependenta de ea,stateam separat,dar ne vedeam zilnic si vorbeam la telefon minute in sir stia fiecare miscare pe care o faceam sau urma sa o fac.Mergeam impreuna peste tot,eram nedespartite,sufleteste,telepatic comunicam foarte bine ,eram invidiata de multe prietene ce mama de gasca si emancipata am.Avea o gandire libera si nonconformista ajunse-se la varsta ei cu multe regrete ale tineretii,dar multumita si se simtea realizata ca ma avea pe mine.Totul parca se lega mergea ca pe roate ne reveniseram dupa pierderea noastra....dar in 2002 ,pe 15 ianuarie,ma condus la masina ca de obicei in fiecare dimineata,deja stateam de 3 luni impreuna ,iesea tot odata sa plimbe catelul un canish negru Dixie,nascut in aceeasi zi,luna,an cu moartea bunicii mele ironiea sortii.asta era pe la 9 dimineata ,ajung la servici tot ok la 11.30 primesc un telefon cum ca mama mea a cazut in piata de la Hala Agroalimentara din Vlaicu ,i se facuse rau.eu credeam ca cine suna a gresit numarul ptr ca nu stiam ca ea avea de mers la piata,ma lamureste femeia de la telefon cu detalii,realizez ca e vorba de mama mea ,fug repede sa vad ce sa intamplat,era deja in salvare ,medicii nu m-au lasat sa urc ptr ca ma vazusera disperata si pe mama la fel.Mi-au spus ca nu e bine deloc facuse un atac cerebral si o pareza pe partea stanga...era pierduta si agitata tensiunea 190...au duso la spital la ora 12 era internata.Medicul de servici pe neurochirurgie de la spitalul judetean Arad cand m-am dus la el ptr detalii,m-ia strans mâna si mi-a spus ca ai pare rau dar nu are ce sa ai faca si ptr el e suficient cat a muncit pana la ora respectiva.Am simtit ca inebunesc,plecase din spital,mama se simtea tot mai rau,eu disperam toate cunostintele sa ajung cumva la cineva care sa il faca pe medic sa se intoarca so salveze pe mama unica persoana din viata mea ramasa in viata.dupa 2ore incepu-se cosmarul ..incepea sa vomite,avea insuficienta respiratorie,se uita la mine pierduta si imi spunea ca sa îi anunt pe fratii,sa stie de ea .Era panicata, tensiunea nu scadea si la un moment dat mi-a spus: dragu mamii eu am patit acum exact ca bunăta,presimtea ca avea sa se intample ceva rau ptr ca ma rugase sa ai dau jos si cerceii.Refuzam sa cred ca mi se poate intampla mie una ca asta,reusisem sa primesc confirmarea ca medicul se va intoarce ptr ea,dar exact cum preconizau asistentele inainte cu cateva minute, daca nu intra in coma cea ce era putin probabil totul va fi bine dar daca intra in coma slabe sanse sa scape mi-au zis.Simteam ca ma lasa puterile,eram doar eu si prietena mea Lolo care nu stia cum sa ma mai linisteasca,mama se linistise dar era linistea dinaintea furtunii si a cosmarului ce uram sa il realizez ,crezusem ca sa linistit si a adormit,cand de fapt mama intrase in coma lucru confirmat de asistente.atunci am simtit ca pamantul fuge de sub mine,am cazut in genunchi ,plangand il imploram pe Dumnezeu sa faca o minune ptr mine sa nu mi-o ia.Prietenii mei se adunau unul cate unul pe cum aflau,prin ce treceam,umplusera culoarul etajului 5,erau alaturi de mine trup si suflet spre disperarea asistentelor si a medicului ordinar care nici macar bunul simt nu a avut sa imi dea un suport moral,sa intors la ora 8 seara cand nu mai era mai nimic de facut,dar speriat de atatea telefoane care i-au cerut sa se intoarca la spital era confuz ,intreba pe toata lumea ca cine ar fi persoana in cauza de se insista atat ptr ea,iar pe el il conturba ,ia facut fund de ochi,apoi a dus-o la tomograf dar ea deja intrase intr-o stare agitata si avea un horcait ingrozitor mi se rupea sufletul,mama mea avea sa îsi dea ultima suflare in jurul orei 11.30,intr-un mod ciudat dar ptr mine explicabil.Toata lumea din jurul meu a crezut ca voi face vreun gest de disperare si ma tineau,sustineau de brate la capatul patului mamei mele,incepea sa se invineteasca incet incet,avea suflarea tot mai rara,eu plangeam si se spune ca oamenii chiar daca sunt in coma aud tot doar ca nu pot reactiona,la ultimele 3 respiratii de la pozitia orizontala a zvacnit pana in fund cu ochii deschisi ptr ca pana atunci erau inchisi,si atintiti spre mine ,prima data m-am speriat ptr ca nu m-am asteptat si am tresarit,dar la a doua deja simteam ca ma vrea alaturi ai citeam privirea disperata ,a treia zvacnire si ultima a fost si finalul cand am reusit sa scap de mainile care ma tineau strans si am reusit sa ajung langa ea sa o tin de mana ,am simtit ususrarea ei,am realizat intrun mod foarte clar ca mama a plecat langa parintii ei,am ramas pret de cateva momente langa ea ,am spus o rugaciune,iar apoi cu o tarie iesita din comun mi-am luat geanta si am plecat cu unul din prietenii mei acasa dupa haine ptr ca urma sa o scoatem din spital fara autopsie,pe bani la intelegere cu medicul de garda ca vie .Mi sa impus ca daca o vreau asa atunci fara bocituri,lumanari si crize,spun asta ca sa realizati cu ce fel de medici am avut de a face.Asta era regula trebuia respectata,la ora 12 noaptea eram deja acasa cu ea inpachetata intr-o patura.Aceea tarie mi-a ramas,ai plang si ai pomenesc zilnic mi amintesc si ai simt alaturi de mine ..chiar daca fizic nu mai sunt langa mine,ei sunt ingerii mei pazitori.Insa revenirea si recuperarea mea dupa șocul pierderii de la o ora la alta pe mama si faptul ca ramasesem singura si neajutorata,eu care eram inconjurata de iubire si rasfata,a fost de luni intregi,sedinte psihologice si de consiliere,medicatie,6luni de delir,ratacire ,singuratate,chin si lacrimi ,eram ca pierduta,nu ma regaseam,zilnic mergeam la cimitir,sa ma vorbesc cu mama,imi lipseau toti precum aerul pe care il respiram.Transformarea mea a fost insa radicala din fata rasfatata si rebela am devenit responsabila si linistita...
Sfarsit de an şcolar!Îmi doream sa le fac ceva cadou la colegii lui Luvian asa ca de primul an impreuna,primele sarbatori cu noii colegi.Vroiam ceva original,frumos, o mica atentie dar semnificativa sabatorilor,sa nu fie nici foarte scump,odata sa nu fiu inteleasa gresit de alti parintii fiind vorba de 19 copii iar pe de alta parte sa nu ies din tipar sa imi aud ca uite-o si pe asta acu se da mare sau vrea sa iasa in evidenta.Mi-a venit idee sa le fac cate o poză fiecarui copil iar ei la ora de abilitati practice ,impreuna cu Doamna invatatoare sa o lipeasca pe un carton sa para ca o felicitare.Pentru asta trebuia sa îi pozez , mai apoi sa le incadrez imaginea intr-o rama cu decoratiuni de craciun. Gata...zis si facut ,am fost la scoala am luat pitic cu pitic si l-am pozat cu caciula de mos ,fara caciula,care cum si-a dorit.Le-am mancat o ora,cu sedinta foto nu ca le-ar fi parut lor rau ,din contra le-a placut.Le-am prelucrat,aveam niste emotii sa iasa bine sa nici nu ma fac de ras cu pozele,la baieti le-am scris numele cu albastru la fete cu rosu.Am scos pozele si le-am trimis la scoala ,bineinteles ca au fost super incântati.D-na invatatoare din cl 2 A ..Balint Laura ia pozat in timpul prestarii si la final cand toate felicitarile au fost gata...Dupa parerea mea au iesit frumoase si satisfactia mea a fost mare ptr ca le va ramane amintire...
